Restless Japanese ghosts

Restless (Gus Van Sant, 2011)

Currently reading

God's Eye View

(via Flavorwire)

Dial H for...

Psycho (Alfred Hitchcock, 1960)

*****

And the spookiest character in Psycho: Bernard Herrmann's haunting score.

Fantezii regizorale

Winter Passing (Adam Rapp, 2005)

Mă întreb cum ar fi arătat Winter Passing dacă ar fi fost regizat de Radu Afrim.

Tocmai ce venit-am de la Tg.-Mureş, unde am văzut Hoţul de oase, în regia lui Afrim, după o piesă de Adam Rapp. La un teatru independent se joacă piesa. Teatru 74. Tare, tare simpatic. Sparrow on the Roof ar fi titlul original, dar... succes în a găsi informaţii relevante despre piesa asta pe vreun site american.

Hoţul de oase e abia a treia piesă de Afrim pe care o văd, şi totuşi îmi permit să concluzionez că prima mea impresie nu a fost greşită: Afrim ar trebui să facă şi film. Am convingerea că ne-ar da nişte filme lynchiene, sau cel puţin bizare - ceea ce deocamdată lipseşte din "noua" cinematografie românească.

Revenind la Winter Passing: din păcate, filmul nu reuşeşte să iasă în evidenţă cu nimic. It's your run-of-the-mill indie movie. Iar Zooey Deschanel, deşi e plăcut să o văd in her pre-adorkable days (sorry, "adorkable" is here to stay, and I am not afraid to use it), încearcă puţin prea tare să pară dark şi misterioasă. Aşa că da, sunt tare curioasă ce ar fi făcut Afrim cu scenariul ăsta.

Mourir, mourir, mourir

Mourir auprès de toi (Spike Jonze, Simon Cahn & Olympia Le-Tan, 2011)


Spike Jonze: Mourir Auprès de Toi on Nowness.com.

+ Spike Jonze, interviu pentru NOWNESS
+ Olympia Le-Tan's tumblr

Making an enemy of our own future

Withnail and I (Bruce Robinson, 1986)

Even a stopped clock gives the right time twice a day. And for once I'm inclined to believe that Withnail is right. We are indeed drifting into the arena of the unwell. Making an enemy of our own future. What we need is harmony, fresh air, stuff like that.

un amar "Congratulations."

2 + 2 = 5

Two & Two (Babak Anvari, 2010) (short)

Doi plus doi egal cinci, sau lecţia despre dictatură.

(Two & Two (8 min.) se poate vedea gratis pe MUBI.)

On a lighter note: scurtul ăsta mi-a amintit de principiul "2+2=5", al lui Douglas Coupland:

Principiul "2+2=5": a ceda în faţa unei strategii de marketing care te vizează direct, după ce ai rezistat cu stoicism vreme îndelungată: "OK, bine, o să cumpăr porcăria aia de Cola. Acum lasă-mă în pace."

- Douglas Coupland, Generaţia X: Poveşti pentru cultura cu acceleraţie
(trad. Cristian Ionescu, Humanitas, 2008)

Back to school

Heathers (Michael Lehmann, 1988)

Obiceiuri hikikomori

"Shaking Tokyo" (Bong Joon-ho) in Tokyo! (2008)

Română:

În cinstea acestor noi cereale mi-am impus să mă aşez cum se cuvine la masa din bucătărie, cu tacâm şi şerveţel de hârtie. Cei care trăiesc singuri capătă pe nesimţite obiceiul de a mânca vertical: de ce să te deranjezi cu fineţuri când n-ai cu cine să stai la masă sau care să te critice? Dar lejeritatea într-o zonă poate conduce la dereglări în toate.

- Margaret Atwood, Asasinul Orb (trad. Lidia Grădinaru, Leda, 2008)

English:

In honour of this new cereal I forced myself to sit down properly at the kitchen table, with place setting and paper napkin complete. Those who live alone slide into the habit of vertical eating: why bother with the niceties when there‘s no one to share or censure? But laxity in one area may lead to derangement in all.

- Margaret Atwood, The Blind Assassin